A fost odată…
A fost odată o bucată de lemn. Nu era, ce-i drept, un lemn de preţ, ci doar o bucată din grămadă, din cele pe care le băgăm iarna în sobe sau în vetre, ca s-aprindem focul şi să-ncălzim odăile.

Şi nu ştiu cum s-a întâmplat, dar, într-o bună zi, bucata asta de lemn nimeri în dugheana unui tâmplar bătrân, pe care-l chema meşterul Anton şi căruia toată lumea îi spunea meşterul Cireaşă.
Îndată ce văzu bucata de lemn, meşterul Cireaşă se bucură nespus. Îşi frecă mâinile mulţumit şi mormăi cu jumătate de glas :
— Lemnul ăsta a nimerit tocmai la timp : tare aş vrea să fac din el un picior de masă.
Zis şi făcut. Apucă repede o secure ascuţită, cu gând să-l cojească şi să-l cioplească. Dar când fu gata să-i desprindă prima aşchie rămase cu mâna încremenită-n aer: desluşi un glăscior subţire, care ţipa :
— Nu mă lovi prea tare!

www.prichindelulmeu.ro/site/index.php?menuId=404

– My soul, freely available for download getaresultnow.com/only-read-these-things-on-my-blog/