Filozofie

Poate e timpul potrivit sa discutam despre principiile dupa care ma ghidez eu in viata.

Ce gasesti in pagina aceasta:
1. Principiile filozofiei mele de viata
2. Erori ale aceastei gandiri – un exemplu din viata reala

Principiile filozofiei mele de viata
Principiile filozofiei mele de viata sunt urmatoarele
1. Este mai bine sa actionezi gresit, mai degraba decat sa nu faci nimic; Ar trebui poate sa actionezi dupa o scurta gandire, dar o actiune este mai buna decat sa nu actionezi deloc (de Andrei Cornea);
2. Douazeci la suta dintre actiuni determina 80% din rezultate. Axeaza-te pe cei 20% (principiul al lui Vilfredo Pareto – vezi un articol despre Principiul Pareto); (ce inseamna? ignora erorile, atunci cand este posibil, nu fi deranjat de micile greseli, nu pune prea mult efort in ceva ce nu merita asta)
3. (regula personala) Viata se bazeaza pe rezultate si singura modalitate de a obtine rezultate este actiunea; Astfel, trebuie sa actionezi pentru a obtine rezultate;
4. (regula personala) Cel mai bun mod de a rezolva o problema personala este crearea unui conflict, chiar daca aceasta creeaza disconfort (si cu tine insuti);
5. Cel mai bun mod de a face fata unui conflict intr-o dezbatere este sa urmezi regulile de dezbatere (vezi un articol despre regulile dezbaterii);
6. (regula personala) In limitele impuse de regulile de dezbatere, este posibil sa spui orice;
7. (regula personala) Castigul in sine nu este important; pe de alta parte, sa nu faci nici macar o singura greseala care ar putea sa te impiedice sa castigi este crucial (exemple de greseli: sa nu fii motivat); astfel incat este perfect OK sa nu castigi, atat timp cat ai dat tot ce puteai si nu ai facut greseli;
8. (regula personala) In cazul unei pierderi, interpreteaza aceasta ca o metoda costisitoare, dar eficienta, de a invata; (daca faci ceva rau, care te costa bani, este un fel de formare profesionala platita pentru acea greseala specifica)f (asta e un mod mai degraba pozitiv de a privi lucrurile)
9. (regula personala) In caz de esec, afla tot ceea ce a condus la esec si corecteaza acest lucru;
10. (regula personala) In caz de castig, afla tot ceea ce a condus la castig si foloseste-te din nou si din nou de acele lucruri;
11. (regula personala) Frumusetea, procesul in sine, armonia – toate acestea sunt irelevante pentru castigurile majore; (desi frumusetea, sau procesul propriu-zis, cum este munca, sau armonia pot fi castigatoare in sine, in general nu se obtin rezultate optime daca ele devin scopuri in sine) (prin urmare analiza vietii trebuie sa fie pe rezultate, nu pe armonie)
12. Nu stiu cheia succesului, dar cheia catre esec este incercarea de a multumi pe toata lumea; (Bill Cosby)
13. Toate principiile economiei de viata poate fi rezumate intr-o singura regula: Costul de oportunitate (vezi si pagina de Wikipedia despre Costul de oportunitate); (in cea mai mare parte, viata este despre posibilitatea de a alege – fie un lucru, fie altul; economia, ca disciplina, este sa faci alegerile corecte)
14. Observa faptul ca adevarul doare. Doar observa asta. “Adevarul de bine spus” este baza grupului de publicitate McCann. Nu a mea. In filmul “Oameni de onoare” sunt spuse aceste propozitii (intr-o voce foarte puternica): “Vrei raspunsuri?” “Cred ca sunt indreptatit la asta.” “Vrei raspunsuri?” “Vreau adevarul!” “Nu poti face fata adevarului!” (vezi un clip YouTube pe tema asta). As spune ca adevarul este calea corecta, si atunci cand este spus, oamenii inghit putin aer (a se vedea mai jos); Uneori sa taci, este, de asemenea, o solutie;
15. Omul rezonabil se adapteaza el insusi la lume; omul nerezonabil insista in incercarea de a adapta lumea la el. Prin urmare, tot progresul depinde de omul nerezonabil. (George Bernard Shaw)
16. (regula personala) Toate actiunile pot fi intelese in functie de gradul de dependenta; Nimeni nu poate face nimic fara o prima dependenta; Eu ar trebui sa analizez dependenta cu scopul de a intelege acest proces;
17. (regula personala) Ignora starea de penibil; Nu trebuie decat sa actionezi.

Poti sa ma intrebi unde este filozofia pe aceasta pagina, din moment ce toate de mai sus sunt doar actiuni, nu analize retrospective. Ei bine, asta este filozofia – filozofia actiunii!

Erori ale aceastei gandiri – un exemplu din viata reala
Cred ca o buna modalitate de a nu transforma acesta pagina intr-una pur filozofica este sa vorbesc despre un exemplu din viata reala.

In iarna anului 2008 am mers la o prezentare Zilele Portilor Deschise “intr-o mare companie multinationala” (cum ar afirma o reclama prin glasul dragut al unui copil). In perioada recenta anterioara evenimentului am devenit din ce in ce mai constient de faptul ca afirmatiile mele si modul meu de a actiona pot misca puternic oamenii (si unora nu le place acest lucru). La un anumit moment dat prezentarea s-a axat pe intrebari despre companie, despre modul de lucru etc. Toate aceste intrebari au fost intrebari care induc raspunsuri pozitive sau raspunsuri pur informative. Am pus si eu o intrebare pur informationala. La un moment dat m-am plictisit.

Cea mai buna intrebare pe care o pun intr-o astfel de situatie: “De ce oamenii parasesc compania ta?” Am auzit intrebarea la o prezentare a unui manager care a spus ca este minunat de a o pune fie si doar pentru a arata ca ai intentii foarte serioase sa ramai in cadrul companiei. As putea adauga ca este, de asemenea, o intrebare amuzanta. Am pus aceasta intrebare in repetate randuri, la numerosi angajatori. Logica mea este simpla: in primul rand este o foarte buna intrebare pentru a afla lucrurile rele inca de la inceput, si apoi, daca tu ai o aversiune pentru aceasta intrebare la interviu, cel mai probabil vei afla si alte momente de genul asta la mine in viitor (eu pun intrebari de genul asta mereu, atunci cand pot vorbi liber). Deci, este util atat pentru a afla informatii, cat si pentru stabilirea unei atmosfere la interviu.

Revenind, acestea au fost de reactiile HR manager-ului din compania multinationala: a inghitit aer, a inceput intr-un ton foarte putin agresiv: “Voi fi sincera cu tine”, apoi a dat doar un motiv pentru a parasi compania. Raspunsul dat a fost unul dintre cel mai scurte la toate intrebarile puse in acea zi, desi intrebarea cerea un raspuns detaliat. Analiza: limbajul corpului (inghitire, ton un pic agresiv) imi indica o stare de disconfort. Disconfortul poate fi pus si pe seama raspunsului scurt (a evitat sa raspunda). Si inceputul “Voi fi sincera” indica faptul fie nu a fost sincera deloc, sau a pus la indoiala faptul ca se poate raspunde sincer la intrebare. Tragand linia, a fost o intrebare neplacuta, raspunsul a fost evitat, si s-ar putea sa se fi raspuns prin minciuna (sau s-a gandit ca asa ar trebui sa fie).

Scopurile mele (sa aflu informatii despre ce face oamenii sa paraseasca compania si sa fiu clar despre felul meu de a fi) au fost doar partial rezolvate. Am aflat putine informatii.

E amuzant sa te gandesti ca HR manager-ul s-a simtit inconfortabila cu o simpla intrebare. Cum ar trebui sa raspunzi la ea? Mai intai de toate, sa te bucuri de intrebare: este grozava, minunata, frumoasa. E doar o intrebare. Ar trebui sa te simti bine sa raspunzi la aceasta intrebare. Daca nu te simti bine, poti refuza sa raspunzi. De asemenea, intrebarea incepe cu o presupunere: oamenii chiar pleaca din companie (si presupunerile sunt un lucru greu de combatut). Ai posibilitatea sa confrunti aceasta ipoteza, sa refuzi sa raspunzi la intrebare in starea indusa: “De ce spuneti ca oamenii pleaca din compania noastra? Oamenii nu pleaca, ei … [dai alternative] …” Daca nu ataci presupunerea, mintea ta se duce in lucruri neplacute: iti imaginezi motivele pentru care oamenii care parasesc compania, ca si HR manager iti amintesti de conflicte inerente, ca sa raspunzi la intrebare trebuie sa te pui in pielea angajatilor. Este o parte problematica, dar sa nu mergi pe presupunerea mea este un bun mod de a rezolva problema. Cel mai slab raspuns primit de mine a fost un atac din partea unui HR manager la o mare companie din Romania: “De ce te intereseaza acest lucru?” (Un pic agresiv). Cel mai bun raspuns a fost dat de un consultant, care a confruntat cu calm presupunerea, si apoi mi-a raspuns la intrebare deplin, prin furnizarea de exemple detaliate si reale. A incheiat raspunsul cu “Ti-am raspuns intrebarea ta?”. Ca sa faci asta ai nevoie de curaj!

Oricum, este o intrebare buna, pur informativa, care poate provoca reactii negative la HR manageri. Ar trebui sa spui asta? Nu stiu. Eu o spun (e amuzanta, obtii adevarul, e neconventionala, pune cartile pe masa), dar actiunile mele nu sunt universal corecte.

Nu sunt sigur de ce esti pe pagina de filozofie, deoarece aceasta este un blog despre eficienta, dar din moment ce esti aici poate vrei sa lasi un comentariu pur provocator mai jos.