Cum rezolvi un conflict cu o asistentă manager debutantă?

Să zicem că am un conflict cu o potenţială angajată – angajez pe cineva (e în perioada de probă), îi dau o procedură, dar persoana potenţială angajată nu urmează procedura, şi face greşeli. Când o atenţionez, îmi reproşează agresiv că nu acceptă critica.

Opinia mea despre atitudinea asistentei:
- Este evident că nu ar trebui să ridice vocea;
- Este evident că drept proaspăt angajată ar trebui să primească sfaturi şi să aibă o atitudine deschisă;
- Îmi este clar că o persoană care nu acceptă critica va avea probleme în a se auto-perfecţiona;
- Faptul că persoana face greşeli îmi arată o lipsă de atenţie la detaliu dar şi dezinteres;
- Ţinând cont că nu mi-a pus întrebări, asta denotă atât o lipsă de comunicare, cât şi o lipsă de interes;
- Deoarece eu sunt superiorul direct şi ea mi se adresează pe un ton superior, consider asta ca o lipsă de respect faţă de autoritate;
- Sunt două lucruri despre care să îţi pese când lucrezi pentru cineva: propria persoană şi succesul firmei; În cazul de faţă, persoana care are astfel de comportament pune accent pe propria persoană;

Cum ar trebui să procedez pentru a rezolva conflictul?
- Mie îmi este destul de clar că persoana de faţă e fie indolentă, fie inconştientă, fie o combinaţie de cele două; Aşadar, primul pas ar fi ca persoana să recunoască faptul că e o problemă; Ce aş face ar fi să exprim punctele de mai sus (opinia mea faţă de problemă), să motivez de ce este o problemă fiecare punct; Da, ar trebui nu doar să îi spun că ea a ridicat vocea, dar şi să îi explic că să ridici vocea la superiorul direct când îţi aduce o critică e o problemă la nivel personal (nu se comunică aşa) şi la nivel de cultură a organizaţiei (există o structură ierarhică ce trebuie respectată – nu poţi să ţipi la şeful tău direct -, şi, în plus, probabil organizaţia pe care o conduc are o altă politică privitoare la feed-back – dacă eu îi spun lui X ceva, acel X ar trebui să se îmbunătăţească, nu să îmi reproşeze că i-am dat feedback);
- Odată identificată problema, aceasta ar trebui acceptată; Dacă asistenta mea nu acceptă că este o problemă, probabil voi lua decizia concedierii; Aici este vorba de valorile companiei, de cultură organizaţională; No fit? No job; Alternativa ar fi ca compania să se muleze pe sistemul asistentei mele; Mai puţin fezabil;
- Pasul următor este ca asistenta să propună soluţii de rezolvare; Pentru fiecare din problemele depistate, voi pune întrebări în stilul coaching, mai degrabă decât mentoring; Asistenta mea va trebui să găsească singură soluţiile care trebuie luate pentru a rezolva fiecare dintre probleme;
- Urmează etapa monitorizării, tot de către ea, dar şi de către mine, a eficienţei soluţiilor, ajustarea soluţiilor (de către ea) şi, eventual, un sistem de recompensare din partea mea;

Ce ar trebui să facă asistenta mea?
- Să accepte că schimbarea este necesară;
- Să găsească soluţii pentru schimbare, să propună un plan de măsuri, să îl urmeze pe cât posibil, să monitorzeze acel plan, să vină cu soluţii de ajustare a planului pe parcurs.

Astea ar fi soluţiile mele.

Trimite pe Facebook

2 comentarii

  1. Barbu spune:

    Ce te faci totuși în cazul neacoperit de ipoteză (dar mult mai des întâlnit) când angajatul/colegul/partenerul neagă responsabilitatea și aplică pisica în suprafața neposedată de el însuși? După modelul „spațiul comun e de vină”…

  2. Bomi, sunt multe situaţii pe care nu le-am acoperit.

    Legat strict de ipoteza ta, dacă poate veni cu o scuză bună, i-o pot accepta. Dacă însă se întâmplă fix ce zic eu în ipoteză:
    “nu urmează procedura, şi face greşeli. Când o atenţionez, îmi reproşează agresiv că nu acceptă critica.”
    adică:
    a. Ea personal nu urmează procedura;
    b. Ea personal face greşeli;
    c. Ea personal e agresivă;
    d. Ea personal nu se îmbunătăţeşte;
    Cred că decizia e mult mai simplă.

    Sărbători fericite îţi doresc şi mersi că mă citeşti. :P