Despre comunism

Discut în acest mesaj despre comunism.

Cum ar fi fost să trăiesc în comunism în perioada lui Ceauşescu pentru mai mulţi ani (eu am stat în comunism 7 ani)?

Comunismul mi se pare aberant în general (are şi nişte părţi minime bune, ca orice sistem).

Văd o parte bună să sufăr pentru un sens. Să îmi fie un pic greu.

Şi dacă acest greu ar fi oarecum inevitabil – adică asta e, trăim în comunism, nu sunt multe soluţii de rezistenţă activă a mea ca individ (intrăm în alte discuţii aici) – şi suferinţa mea are un scop (nu emigrez că sunt patriot), atunci comunismul e bun pentru mine ca individ. Doar pentru mine.

Să mă duc în Coreea să trăiesc în comunism e fără sens. De ce aş face asta? Pot să calc într-un cui. E suferinţă instant. :) Dar fără sens.

Comunismul e un sistem rău, sunt împotriva lui 100%, am semnat asta şi recomand şi altora să o facă.

Dar nu cred în binele absolut şi în răul absolut. Nu aici, pe pământ.

Democraţia nu e un lucru bun, e cel mai mic rău dintre relele posibile. Şi asta face democraţia cea mai bună opţiune. Nu că ar fi sistemul ideal.

Similar, comunismul este un sistem în ansamblu rău. Dar ca orice sistem, are, inevitabil, lucruri bune.

Care sunt alea? E un sistem complex, nu am sunt un cercetător al comunismului. Sper că am demonstrat că e imposibil teoretic ca un sistem mare, chiar totalitar, poate să aibă şi părţi bune.

Aşadar, nu ştiu care sunt părţile bune.

Totuşi, câteva părţi bune pentru unii?

a. Exemple de lucruri care ar putea fi bune pentru unii în comunism: sentimentul de lucru stabil; E rău, e foamete, sunt probleme, e supraveghere, sunt limitări; Dar e o stabilitate, ştii că ai voie X şi nu ai voie Y; Limitele sunt mai clare într-un sistem autoritar decât în alte sisteme;
b. Elementul pe care şi l-a propus drept diferenţiator comunismul faţă de capitalism ar fi egalitatea tuturor; Deşi eu personal văd că capitalismul împarte inechitabil bogăţia unora şi sărăcia altora, câtă vreme comunismul împarte echitabil sărăcia tuturor, pot să zic că la o ţară de 20+ (câte-or fi) milioane de locuitori ai României, există oameni (nu poţi să mă contrazici) care au trăit, inevitabil, din punct de vedere material, mai bine în comunism decât în capitalism; Asta e o cifră seacă, măsurabilă; Poţi spune clar că sunt oameni care aveau un nivel de trai mai bun în comunism ca în capitalism;
c. Îţi plac sau nu, au fost făcute cu suferinţe sau nu, s-a cheltuit prea mult sau nu, există în România anului 2009 multe construcţii realizate în timpul comunismului; Vezi metroul bucureştean, de care mă bucur aproape zilnic;
d. Dacă extindem discuţia, ce ţie ţi se pare rău (supravegherea, limitările, lipsurile, teama, neîncrederea), altora putea să li se pară bine; Există şi masochişti; Să judeci un sistem că e bun sau rău doar din perspectiva unui sistem de referinţă e, în sine, un gest totalitar.

Vezi mesajul ăsta pentru punctul d. şi o să vezi că pâinea neagră, deşi e un lucru pe care nu îl vrei acum şi nu îl doreai nici atunci, putea fi un lucru bun impus de comunism.

Idei despre comunism

1. N-am trăit în comunism decât până la 7 ani, şi, aşa cum am spus, nu am cercetat comunismul; Nu sunt un expert în comunism, şi răspunsul meu la întrebarea: “Care sunt părţile bune ale comunismului?” e “Nu ştiu”; În opinia mea însă, comunism = o oarecare stabilitate; E părerea mea, de total ne-expert auto-afirmat; :)
2. Nu cred că oamenii au dus-o mai bine în comunism; Însă din 20+ de milioane, unii au dus-o mai bine atunci; Pentru X oameni, financiar comunismul a fost mai bun;
3. Consider că metroul e un lucru bun construit în comunism;
4. Calitatea de “bun” şi “rău” depind de un sistem de referinţă pe care (din fericire!) nu îl poate stabili nimeni; Putem pune limitări, dar statistic găseşti pe lumea asta un om căruia să îi placă cam orice;
5. Opinia mea este că acţiunile de bază ale oricărui om sunt inerent bune; Un criminal de război îşi satisface nu ştiu ce nevoie personală de putere şi el de fapt vrea binele; Faptul că rezultatul (ucide oameni) e o crimă cutremurătoare nu schimbă ideea: la bază, omul ăla vrea binele; Doar că doar al lui; :) Un sistem care a fost folosit într-o ţară de 23 de milioane e atât de complex încât, chiar dacă aş accepta ideea ta că e un singur sistem de referinţă şi l-aş accepta pe al tău ca acela, tot ţi-aş găsi viaţa cuiva din cele 23 de milioane afectată în bine; De exemplu, viaţa materială (atât doar) a lui Nicolae Ceauşescu; :)) Nu cred în rău absolut la nivel de sistem de 23 de milioane de oameni pentru zeci de ani;

Studiu de caz

Ca să explic lucrurile un pic mai clar:
(situaţie ipotetică) Capitalismul face 5 oameni foarte fericiţi, 10 mediu fericiţi şi 5 supăraţi;
(situaţie ipotetică) Comunismul face 2 oameni foarte fericiţi şi 18 supăraţi;

Când vorbesc despre sistemele de mai sus, pot să zic două lucruri:
1. capitalismul are tendinţa istorică (doar la trecut, nu pot anticipa 100% viitorul) de a face mai mulţi oameni fericiţi (dacă excludem frustrările celor mediu fericiți că nu sunt foarte fericiţi);
2. comunismul are tendinţa istorică (doar la trecut, nu pot anticipa 100% viitorul) de a face oamenii nefericiţi.

Mă rog, pot scoate mai multe chestii de aici, dacă îmi bat capul.

Ce nu pot să zic e că:
a. Capitalismul e perfect bun;
b. Comunismul e perfect rău;

De ce nu pot face asta?
a. Contraexemplele: pot să îţi găsesc exemple, oameni, situaţii, idei. Îi iau pe cei doi oameni foarte fericiţi din comunism şi fac studii pe caz pe ei, etc.;
b. Îmi lipseşte sistemul absolut de referinţă; Cine stabileşte pe lumea asta că oamenii trebuie să fie fericiţi? Pot veni cu argumente culturale, istorice, sociale, etc.; Dar tot e un sistem failibil;
c. În fine, îmi lipseşte puterea de comparare; Chiar dacă stabilesc că 5 oameni foarte fericiţi în capitalism înseamnă un lucru mai bun decât 2 oameni foarte fericiți în comunism, vine un alt criteriu: de unde ştiu eu că fac fericiți pe oamenii care trebuie? De ce ăia 2 oameni fericiţi din comunism n-ar avea dreptul la mai multă fericire decât oamenii din capitalism?

Aici vine intuiţia, prejudecăţile, tiparele care ne fac să zic – comunism = rău, capitalism = bun. Pe care eu le evit şi zic doar aşa:
a. Sunt împotriva comunismului;
b. Sunt pro capitalism;
c. Comunismul nu e 100% rău;
d. Capitalismul nu e 100% bun;
e. Istoric, ALŢII (important), nu eu, au demonstrat că comunismul a făcut mult rău;
f. Istoric, ALŢII (important), nu eu, au demonstrat că capitalismul a făcut mult bine;
g. Viitorul e atât de imprevizibil, încât nu poţi spune nimic despre un sistem; Dacă sistemul X a făcut în trecut rezultatele Y şi Z, nu înseamnă că în viitor acel sistem va da rezultate similare; Poate fi total diferit;

Comparaţie

Am o comparaţie (pe sistemul operaţie reuşită pacient mort) drăguţă (vai ce adjectiv calificativ!) pentru care comunismul nu poate fi catalogat drept rău. E un scenariu pur ipotetic, doar un scenariu:

Se dau trei momente: t1 t2 t3
t1 = 1 ian 1960
t2 = 1 ian 2010
t3 = 1 ian 2060

Analiza este la momentul t2, când sunt două situaţii între care se face o comparaţie:
a. Un medic care are de ales între două medicamente pentru un pacient; Şi tu trebuie să alegi un adjectiv pentru decizia lui: bună sau rea;
b. Un preşedinte al ţării X :) care are de ales între două sisteme: comunism sau capitalism; Şi tu trebuie să zici dacă comunismul e bun sau rău;

Ne întoarcem la t1:
a. Medicul face nişte experimente pe şoareci pentru a testa două medicamente; În urma experimentelor, a observat că medicamentul A are o rată de succes împotriva unei boli de 80%, medicamentul B are o rată de succes împotriva aceleiaşi boli de 20%; Experimentele sunt doar pe şoareci până în momentul t2;
b. Ţara X de la t1 la t2 prin două sisteme: comunism şi capitalism; Rezultate – s-a observat că comunismul face populaţia fericită în procent de 20%, capitalismul de 80%;

Suntem în momentul t2:
a. Medicul testează prima data pe o fiinţă umană medicamentul; E prima persoană din lume care are o anumită boală pentru care s-au făcut şi acele teste; Alege, desigur, medicamentul A;
b. Preşedintele ţării X alege capitalismul pentru ţara lui;

Trece timpul, am ajuns la t3:
a. Ipotetic, pacientul moare; Pentru că suntem în situaţie ipotetică, îţi spun că dacă ar fi ales medicamentul B, ar fi trăit;
b. Ipotetic, ţara condusă în capitalism privatizează sectoare precum apărarea, apar conflicte, e o lăcomie generalizată, ţara X declanşează un război nuclear, vine sfârşitul lumii; :) Ipotetic, dacă ţara X ar fi ales comunismul, nu ar fi existat această problemă;

Ok, suntem la analiză. Avem două situaţii:
a. Doctorul, la momentul t2 a procedat corect, a dat medicamentul bun (conform unui anumit sistem de pregătire); Totuşi, pacientul, indiferent de aceasta, a murit; Doctorul a făcut tot ce ştia mai bine;
b. Preşedintele, la momentul t2 a ales sistemul corect; Previziunile nu puteau indica probleme mai mari decât în cazul sistemului celuilalt; Totuşi, pe termen lung, problemele capitalismului s-au dovedit prea mari;

Şi acum, să ignorăm tot ce am zis pentru t3; Să zicem că nu ştim cum o să fie t3; Dar trebuie să luăm decizia – luăm, desigur decizia corectă cu datele pe care le avem; Doctorul a procedat corect profesional, la fel şi preşedintele;

Întrebarea care se pune e – este bine cum procedează? Ideea de bază e că viitorul are incertitudini: medicamentul care funcționează în 80% din cazuri poate fi uneori mai puţin eficient decât medicamentul care merge bine în 20% din cazuri. Un sistem foarte complex de guvernare a unei societăţi poate da chix fix la lucruri foarte importante – siguranţa populaţiei.

Să analizăm între capitalism şi comunism. Când iei decizia între două lucruri, alegi cel mai bine cu datele pe care le ei. Când însă afirmi în faţa tuturor, la momentul t2 – “ăsta e sistemul bun! eu fac bine! totul e glorios” ignori faptul, ştiut bine de tine, că la momentul t3:
a. Nişat (pe segmente geografice / pe domenii / pe grade de pregătire) vor fi întotdeauna oameni care vor vedea sisteme mai bune decât al tău; Indiferent ce sistem alegi;
b. Sistemul tău (capitalismul) poate fi mai bun decât comunismul pentru 5 planuri (economic, tehnologic, cultural, sănătate, social), dar să aibă carenţe faţă de celălalt sistem la două aspecte (ecologie şi spiritualitate); Cine stabileşte ce e important şi ce nu? Pentru că sunt 5? Pentru că toţi vrem bani? Poate eu vreau ecologie şi spiritualitate!
c. Trecutul unui sistem (t1) nu garantează că între t2 şi t3 acel sistem va avea acelaşi comportament; Sunt prea multe variabile; Poţi avea un grad de predictibilitate, dar e prea complex ca să fii sigur;
d. Variabile foarte importante (accident nuclear) nu pot fi prezise; O asemenea variabilă poate fi mai importantă decât gradul de fericire al populaţiei; Logica – ok, toată lumea e nefericită, dar n-am murit;

Revenim la momentul t2, nu ştim cum arată viitorul, tot scenariul viitor e doar în mintea noastră. Luăm o decizie. Pentru că suntem fiinţe raţionale, alegem medicamentul A şi capitalismul. Suntem conştienţi că decizia noastră poate să nu fie cea mai bună şi rezultatul final să nu ne mulţumească nici măcar pe noi.

Cum analizăm?
a. Zicem că am luat cea mai bună decizie cu datele noastre;
b. Nu aplicăm nicio etichetă generalizatoare, care să aibă valoarea unui adevăr universal: soluţia mea e excelentă! am luat decizia bună! medicamentul e grozav! terapia e super! capitalismul e grozav! decizia e cea mai bună!

De ce facem punctul b.? Pentru că ne gândim că în momentul t3 o să avem în faţă nu doar analiza noastră (care oricum e forţat să spunem că trebuie universal acceptată), ci şi nişte consecinţe pe care nu le controlăm.

Ergo, comunismul nu e 100% rău. :))

______________
Ca să concluzionez lucrurile de mai sus: comunismul e un sistem care a adus multe probleme; Pentru mine personal e un sistem rău, dar nu pot aplica această etichetă universal.