Cum arată sfârşitul lumii în cinematografe (în viziunea mea)?
Cum văd sfârşitul lumii din punct de vedere cinematografic?
În cinema sfârşitul lumii pare ceva complex. E un accident nuclear, o invazie extraterestră, un cataclism, un meteorit. Când te uiţi la un film e tot timpul suspans, surpriză, nu ştii ce o să urmeze, totul e sub suspans.
Eu văd însă sfârşitul lumii ca pe ceva absolut banal. Plauzibil pentru sfârştiul lumii ar fi:
a. Problemele ecologice (o să existe pericole pe tema ecologiei);
b. Un proces natural de trecere a timpului şi stingere a Soarelui de exemplu;
c. (din păcate) Un posibil război nuclear.
Astea văd eu ca ipoteze pentru un film care să prezinte sfârşitul lumii.
Altfel, dacă vrem ceva creativ, aş merge pe două direcţii:
a. Lumea, aşa cum o percepem, e, în cele din urmă, creată doar de simţurile noastre (vezi filme aşa cum a fost seria Matrix sau mai recentul Pandorum); De aici sfârşitul lumii poate avea tot felul de situaţii (nu se sfârşeşte lumea, poţi pierde doar tu contactul cu simţurile);
b. Într-un viitor de peste 50 / 100 / 200 / câteva sute de ani, filme ca Star Trek (2009) devin plauzibile; Pare realistic ce se întâmplă acolo; Chiar ne-am aştepta la mai mult din partea tehnologiei; Aşa că aici sky’s the limit.
Cam aşa văd eu sfârşitul lumii în cinematografie. :)
Trimite pe Facebook





2 comentarii
pune mai bine mana pe o carte ca sa te poti face inteles
Melancholia 2011 – Lars von Trier. Mai simplu nici ca se putea. Altfel asculta-i sfatul Andrei.