Enigma Otiliei – cum să nu îţi placă aşa carte?

Am citit Enigma Otiliei (de George CĂLINESCU) când eram în liceu, în clasa a douăsprezecea, lectură obligatorie (şi atât de frumoasă) la liceu pentru bacalaureat.

Povestea lui Felix Sima, care merge în casa unchiului său – Costache Giurgiuveanu – şi se îndrăgosteşte de Otilia mi s-a părut deosebită.

Ce îmi place la carte în cinci motive?
1. Totul este descris în detaliu, casa, oamenii, e o atenţie mare pe lucruri mici; Îţi face plăcere să te laşi condus de scriitor prin case şi prin suflete;
2. Personajele sunt bine conturate, există oameni buni şi există oameni răi;
3. Romanul te învaţă ceva; La sfârşitul zilei, când închizi cartea, pleci un pic mai înţelept; Şi trăieşti în paginile cărţii istoria fragmentată a unor vieţi;
4. Cartea m-a pus pe gânduri; Totul are o semnificaţie, trebuie doar să o descifrezi;
5. Finalul e paradoxal şi surprinzător.

Nu vă stric plăcerea lecturii mai mult, ci vă invit să parcurgeţi cartea.