Cum văd eu potenţialul divorţ între PSD şi PDL?
În opinia mea, problema majoră a partidelor din România este lipsa de interes pentru binele public.
Preferinţa mea pentru unul dintre partidele PDL sau PSD are mai puţină importanţă. Însă nu pot să nu remarc că, cel puţin la nivel de principii, atunci când un partid are de ales între:
a. A urmări binele României, a acţiona conform intereselor celor ce i-au votat;
b. A urmări binele partidelui (şi uneori chiar mai jos de atât, a urmări strict binele personal, rezolvarea problemelor personale);
, ei bine, partidele aleg de obicei a doua variantă.
Acesta este cazul şi în situaţia de faţă.
Nu spun că cele două partide ar trebui să nu se certe, să nu aibă divergenţe. Dimpotrivă, discuţiile contradictorii pot rezolva unele probleme. Dar, la sfârşitul zilei, dacă România ar ieşi mai câştigată dintr-o eventuală colaborare paşnică între cele două partide, eu cred că ar fi foarte indicat ca acea colaborare să existe.
E o singură condiţie: să îţi pese mai mult de cei care te-au votat decât de cei care te sprijină politic. Şi, din păcate, pot remarca o oarecare carenţă la acest aspect.
Trimite pe Facebook
2 comentarii
Chiar atâta naivitate n-am mai văzut la vreo persoană trecută de 18 ani, și în niciun caz n-aș fi crezut că ar mai fi putut exista naivitatea asta după ce persoana a urmărit un favorit trecând de măcar juma’ de mandat. Favoritul/alesul putea fi votat, sau poate te-ai abținut din 1001 de potențiale motive; tot ar fi aproape imposibil să nu constați diferența între discurs și acțiunea efectivă (…dacă a existat vreo acțiune).
Mi-ar părea mai degrabă nefiresc ca vreun personaj politic să renunțe, după ce a fost ajutat de un grup de suport, la a mai susține necesitățile grupului.
Pe scurt: postul asta reinventeaza roata si redescopera America.
Scuze, nu prea văd exact locul în care sunt naiv.