Ce îmi place la Bucureşti – mult, mult de tot? 7 puncte uriaşe pentru un orăşel mititel

V-am zis într-un mesaj anterior aspecte mai puţin plăcute ale Bucureştilor. V-am zis şi despre lucrurile frumoase ale Bucureştiului – piaţa Obor. Continui în acest mesaj linia pozitivă şi vă anunţ ce îmi place la Bucureşti.

Ce îmi place la Bucureşti are o strânsă legătură cu ce îmi place mai puţin – are legătură cu aglomeraţia, cu forfota, cu zumzetul. Aceeaşi supra-saturaţie de oameni care generează nesimţirea, ţâfna, vorba agresivă îmi dă mie astăzi prilej de bucurie. Cum aşa – aceeşi densitate crescută să dea şi stare de bine şi de rău? Să mă explic.

În Bucureşti, conform recensământului din 2002, sunt peste 1.900.000 de locuitori. Ţinând cont că e şi obiectiv turistic, şi centru comercial, şi inimă politică, şi nod de comunicaţii şi transporturi, ţinând cont că multe lucruri care se întâmplă în România au legătură fizică şi cu Bucureştiul, sunt estimări că oamenii care trăiesc în aceşti 238 de kilometri pătraţi sunt vreo 3 milioane.

Ei, şi pui tu 3 milioane de oameni în câteva sute de kilometri pătraţi şi ies şi lucruri bune şi lucruri care îmi displac.

Ce îmi displace v-am spus: oamenii se obişnuiesc să trăiască unii în sufletele altora, se acomodează. Dar se acomodează într-un sens rău, devin banale obiceiurile urâte, ne conformăm în agresivitate, supărarea devine normă, ţâfna e ceva tipic în societate. Trăieşti peste alt om, îl sufoci, te bagi peste el, îl agasezi. Şi asta nu îmi place.

Hai să vă zic şi de lucrurile bune ale acestei aglomerări umane într-un spaţiu mic-mititel şi să vă explic motivul meu de Bucurie.

Ei bine, în Bucureşti se întâmplă toate de mai jos:
1. Conferinţe: Prin 2001, când am venit în Bucureşti, am participat vreo săptămână la Business School 2001; M-am îndrăgostit pe loc de participarea la evenimente; Am făcut ASE-ul, locul care aduna o mulţime de ONG-uri, iar multe dintre ele organizau conferinţe; Şi cu programul lejer de la şcoală, cu implicarea mea într-un ONG timp de mulţi ani, cu evenimentele de care aflam de pe un grup de discuţii dedicat creat de mine, am participat la foarte multe evenimente în Capitală (oh, ce nume scris cu majusculă); Şi mult mi-a mai plăcut lucrul ăsta; Am fost norocos – am locuit într-o capitală cu multe evenimente (Bucureşti), am stat cu anii într-un campus universitar situat în apropiere de RomExpo (Agronomie), aşa că am fost şi la expoziţii, am învăţat la o universitate care mi-a dat acces direct la conferinţe (da, şi ASE organizează conferinţe), dar mi-a dat şi timpul să particip la altele (ONG-uri din ASE, ONG-uri din care am făcut parte, alte ONG-uri ale Bucureştiului, alte instituţii); Şi din toate evenimentele am învăţat ceva;
2. Cultură: Unde, dacă nu în Bucureşti, poţi vizita toate muzeele cu ocazia unei săptămâni dedicate studenţilor? Am văzut de 2-3 ori fiecare muzeu important al Capitalei, în ani succesivi; Unde în altă parte poţi să vezi atâtea piese de teatru, să te bucuri de muzică bună şi să vizitezi galerii de artă? Off, e o frumuseţe să te plimbi prin Bucureşti şi să te bucuri de viaţa lui culturală;
3. Concerte: Ei, dar Unifestul nu e singura manifestare dedicată studenţilor; Radio-uri diverse (dintre care unele dragi mie) organizau concerte pentru studenţi; Iar ONG-ul din care am facut parte avea un sediu relativ central; Şi e greu lucru să treci prin zona Piaţa Universităţii – Piaţa George Enescu cam în fiecare zi (uneori şi de două ori pe zi) şi să nu te opreşti, din când în când, la câte un concert;
4. Educaţie: România nu e una din ţările în care educaţia se face bine (din motive intemeiate si necorectate); Dar, dacă ar fi să aleg între universităţile din România, şi apoi dintre facultăţile din România, aş alege fără ezitare, din nou, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale de la ASE Bucureşti; Mi-a displăcut şi mi-a plăcut în aceeaşi măsură; Am întâlnit oameni minunaţi, pe care îi admir, dar am întâlnit şi materie plicticoasă, predată prin dictare (vezi cele două studii citate anterior); Însă, la sfârşitul celor 4 ani de facultate, mă declar mulţumit de educaţia pe care am primit-o, dacă o compar cu alte opţiuni din România; Valoarea pentru mine ţine mai mult de valoarea umană a profesorilor mei decât de validitatea informaţiilor conţinute în cărţi şi de metodele de predare;
5. Job-uri: Un profesor din şcoala generală îmi spunea că se aşteaptă ca oamenii din Bucureşti să aibă salarii uriaşe; Nu doar că în prezent nu se întâmplă asta, dar nici peste 2 ani aşteptările nu sunt glorioase; Însă, ca să fim corecţi, singurul judeţ candidat la salariile din Bucureşti este, deocamdată, doar Ilfov; În aceste condiţii, da, se poate afirma că dacă doreşti să te afirmi profesional Bucureştiul e mană cerească; Din acest punct de vedere, Bucureştiul este o bună oportunitate pentru mine;
6. Oameni tari: Pentru mine Nicolae STEINHARDT e omul cel mai important, modelul meu în viaţă; Şi el s-a născut şi a trăit în Bucureşti mult timp; Şi tot în Bucureşti a fost şi arestat şi de aici avea să fie trimis în închisorile comuniste; Dar are amintiri frumoase despre Bucureşti: “Mergem departe, ne înapoiem niţel obosiţi, luând-o pe Calea Victoriei. Oprire la cofetăria Nestor: o prăjitură compactă, un pahar de apă rece, sorbit.”; Dintre cei vii, Horia-Roman PATAPIEVICI e omul pe care îl admir cel mai mult; Şi el s-a născut, a trăit, şi-a văzut tatăl murind, a luptat în Revoluţie, a scris, conduce în prezent un Institut Cultural în Bucureştiul ăsta atât de mic pentru o lume atât de bogată spiritual;
7. Religia: Da, în Bucureşti sunt biserici care sunt repere istorice; Da, aici există Patriarhia Română; Însă, pentru mine, bucuria locurilor în care a trăit legendarul cioban Bucur ţine de o bisericuţă mică, numită Paraclisul Agronomic; A apărut în Bucureşti cam pe când am apărut şi eu, între timp are şi un centru comunitar, şi mi-am petrecut ore frumoase în compania oamenilor din jurul ei; Oamenii din jurul bisericii s-au schimbat, au întemeiat familii, au copii, au plecat în alte ţări, s-au întors, nu s-au întors; Şi deasupra tuturor rămâne micul Paraclis, ca semn al dăinuirii noastre.

Ei, cam astea ar fi motivele pentru care îmi place Bucureştiul. Sigur, aici am prietenii, am foştii colegi de muncă, am colegii de facultate, de masterat, de şcoli de vară. Aici am o mulţime din oamenii pe care îi cunosc. Dar aici e totuşi un zumzet care le întrece pe toate şi pe care am încercat să îl prezint mai sus într-un mod aglomerat, unind toate motivele în 7 puncte compacte, cărora le place aglomeraţia.

Notă: Pentru un concurs în două părţi.