Care e cea mai mare frustare in perioada crizei?
Cred ca raspunsul la aceasta intrebare e cat se poate de simplu: sentimentul ca nu mai esti invincibil.
Sa dau cateva exemple:
a. Pana acum un an, economia Romaniei mergea in sus, salariile mergeau in sus, nivelul de trai mergea in sus; Acum, traiesti cu frica nu doar ca acestea vor merge in jos, ci ca vor merge in jos pe perioada nedeterminata;
b. Motorul oricarei economii sta in doua tipuri de imprumuturi – imprumuturile de investitii (mediul de afaceri), imprumuturi in persoana proprie (credite imobiliare si alte finantari personale); In prezent toata lumea ezita in a lua credit sau in a da credit; In schimb, banii sunt pusi deoparte;
c. Daca tu nu esti afectat de criza in mod direct, cei din jurul tau pot fi; Statistic vorbind, sunt sanse mari ca cineva apropiat tie sa ramana fara job in aceasta perioada; Rau, stiu;
d. Ce e ziua de maine? Nimeni nu stie; Si, partea cea mai rea, toti se asteapta ca maine sa fie mai rau ca azi; E un pesimism universal;
Ca sa exemplific, inchei cu un banc care reflecta modul de a gandi al unora:
Ce gandesc un optimist si un pesimist despre criza economica mondiala?
Optimistul: Vom ajunge cu totii sa cersim!
Pesimistul: De la cine?
2 comentarii
Sentimentul că nu mai eşti invincibil? C’mon.
Până în anul de graţie 2004 (chiar 2005), economia României a mers prost. Cu sughiţuri, cu jiglerul înfundat, nu cred că poţi spune măcar despre populaţia urbană că a trăit în puf. Nici după 2004 nu a fost totul roz, doar că se lărgiseră puţin opţiunile, mai un credit mai nişte bani de peste graniţă.
Şi nu cred că în doar 4 ani (economia a picat în 2008) am ajuns să ne considerăm invincibili. Dacă asta a fost, suntem cei mai proşti visători de pe faţa pământului …
Da, e o mica exagerare aici, dar cand aveai cifre de crestere mari an de an, iti salta inima in piept :)