“Jurnalul fericirii” de Nicolae STEINHARDT – cartea care m-a impresionat cel mai mult
Vorbesc in acest mesaj despre o carte care imi este foarte draga: “Jurnalul fericirii“, scrisa de monahul Nicolae STEINHARDT.
Este cartea mea favorita scrisa de un autor roman. In afara de ea, imi mai place si “Essentials of understanding psychology” de Robert Feldman.
Ce imi place la carte in 10 puncte?
1. Spune lucruri importante; Autorul stie sa aleaga lucrurile esentiale pentru cititor; Se leaga de lucruri puternic impersionante pentru un om intr-un mod atragator pentru tine, ca si cititor;
2. (in pofida punctului 1) Este scrisa intr-un limbaj accesibil chiar si mie; Autorul stie sa vorbeasca despre teme “grele” intr-un mod facil; Am putut citi cartea cu usurinta;
3. Experienta din carte este una dramatica (inchisoare in timpul comunismului), ceea ce o face incitanta si la un nivel mai instinctual (ai o pofta umana sa citesti despre suferinta altora; nu e magulitor acest lucru, dar e in firea umana);
4. Felul in care autorul se converteste la ortodoxie e uluitor in sine; Descrierea acestei experiente mi s-a parut foarte frumos descrisa; Am avut ce invata din aceasta convertire;
5. Cartea e, pentru mine, o lectie despre umanitate si o lectie despre ortodoxie;
6. Am personal mai multa incredere in Nicolae STEINHARDT decat in orice alta voce din prezent a ortodoxiei, iar cartea aceasta poarta o mare “vina” in acest sens;
7. Stilul in care autorul duce lucrurile in extrema, de multe ori exagerand, e uluitor, incredibil, fantastic de placut de parcurs;
8. Cartea e o lectie de etica si morala;
9. Autorul e un punct de reper pentru multi alti ganditori actuali, scriitori ortdocsi sau nu;
10. Cartea are cateva atu-uri care iti fac pofta sa o citesti legate de istoria contextuala: a fost scrisa la o varsta de maturitate intelectuala si a fost scrisa in conditii dificile, vanata de comunisti, are doua editii, este scrisa din amintiri (iar memoria autorului este foarte buna).
____________
Tragem linia: va recomand din caldura sa cititi Jurnalul fericirii, e o carte care inseamna mult pentru mine. Daca doriti, puteti citi un mesaj de-al meu despre Nicolae STEINHARDT in limba engleza:
“Nicolae STEINHARDT – the Orthodox Christian that means the most to me“.
12 comentarii
Pare interesanta cartea. O adaug si pe asta la wishlist. 8-| Bravo! pentru articol. Spor la citit!
Ultimul blog post al lui Hoffa este: Romania… aci e… aci nu e
Multumesc mult de gandurile bune Hoffa!
Citeste cartea, ca prinde bine! :)
Mie mi-a plăcut tare mult şi “Dăruind vei dobândi”. E la fel de profundă ca Junalul/spune lucruri importante fără a mai fi la fel de personală şi tragică. Iar felul în care Steinhardt se plimbă de la pilde creştine, la filozofi antici, la fizică cuantică, la spiritualitate orientală etc. e fascinant.
Corect Diana, si “Daruind vei dobandi” e o carte care m-a impresionat. Le am pe amandoua si mai am unele de Steinhardt. :)
Articol tău a fost adăugat pe FTW…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe ! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.ftw.ro/Cultura/Jurnalul_fericirii_de_Nicolae_STEINHARDT...
[...] Eu va recomand cu caldura aceasta carte, e, alaturi de Jurnalul Fericirii al lui Nicolae STEINHARDT, parte din cartile mele favorite: http://fiieficient.com/2009/06/jurnalul-fericirii-de-nicolae-steinhardt-cartea-care-m-a-impresionat-... [...]
[...] o rețea de social bookmarking. În ceea ce privește cărțile, recomand spre lectură “Jurnalul Fericirii” de Nicolae STEINHARDT și “Essentials of Understanding Psychology” de Robert S. [...]
[...] oricui spre lectură2 Mai 2011Îţi recomandNiciun comentariuMie unuia îmi place mult “Jurnalul fericirii” de Nicolae STEINHARDT. Fiind însă o carte pe temă (în principal) ortodoxă, poate fi [...]
Poate pentru ca am o vîrstă, sînt mai prudent cu lucrarea amintită. E interesantă, valoroasă, necesară – dar am şi unele observaţii.
De pildă pentru faptul că îndoiala însoţeşte destul de rar afirmaţiile autorului. Iar nu de puţine ori e acru, asemenea pase alternînd, aparent culmea!, cu cele religioase.
Aveți totală libertate la acele observații și la prudență.
Mie îmi lipsesc cu desăvârșire la această carte, e cartea pe care o iubesc cel mai mult.
Cred ca a iubi o carte nu dezamorseaza glanda lui a-i repera eventualele slabiciuni. De fapt, poate de acolo si pleaca vreun plan superior, de la a-i sti oarece slabiciuni, dar a o simpatiza in continuare.
Văd puncte slabe la alte cărți. În acest moment însă, nu văd puncte slabe acestei cărți. E opinia mea, desigur.