O vizita la manastirea Pangarati (jud. Neamt) in 1997 si ce poti invata tu din asta
Afla aici despre peripetiile prin care am trecut intr-o vizita la manastire.
Contextul:
Eram cu la un moment dat in vizita in judetul Neamt cu un unchi de-al meu si un verisor. Mai exact, eram la manastirea Pangarati. Prima data cazat la o manastire, si prima data stateam la o manastire mai mult de o zi. Rudele cu care am fost au dus niste materie prima pentru mancare (malai, ulei), ca recompensa pentru cazare (si poate au si platit, asta se intampla acum vreo 10 ani).
O matusa de-a mea intreaba daca pastram de mancare, dar ne hotaram ca vom manca mancarea de la manastire. Asta era pe la 17. Pe la ora 19 ma lamuresc cu unchiul meu ca masa fusese la 18 si nimeni nu auzise semnalul (bateau cu un fier intr-un obiect de metal de forma triunghiulara). La pranz nu cred ca mancasem bine, in orice caz mi-a fost greu sa adorm la ce foame aveam. La varsta aia nu comentam prea mult, si n-am insistat sa mananc.
A doua zi dimineata eram pe afara. Aud sunetul de chemare la masa. Repede ma duc sa ii chem si pe ceilalti doi insotitori ai mei. Mergem la masa. M-au distrat niste figuri de acolo (calugari cu barba mare) si tot chicoteam. Dar sa revin la manacare. Mancarea era pe masa, destul de proasta, dar mergea la foamea mea. Imi facea cu ochiul mai ales o crema de zahar ars de pe masa. Mancam cu gandul la ea. Nu se ingramadea lumea la ea, si nu voiam sa iau primul din ea. In fine, ia cineva din ea, si hop si eu.
O pun in farfurie si sa mi se faca rau. Crema aia de zahar ars, lata de vreo 4 centimetri, si cu tot felul de forme in ea, era omleta. Ezitant, gust din ea. Avea un gust oribil. Nu cred ca am vreo alta amintire atat de vie cu vreo mancare mai proasta. Imi era groaznic de foame, optiunile erau putine si timpul scurt. De voie, de nevoie am mancat. Cam asta cu crema de zahar ars in conditii de foame.
Concluziile:
1. Cand mergi la manastire, ia-ti niste conserve sau mancare pe mai multe zile;
2. O mancare care arata a crema de zahar ars, arata delicios, nu stii cum sa te infrupti mai repede din ea, ei bine e posibil sa fie omleta;
3. Daca ai ratat vreo masa, cere-o, nu rabda de foame;
4. Cand ajungi la manastire, intreaba programul mesei;
5. Daca ai aflat programul, ciuleste urechile cand se apropie masa, ca daca se da semnalul de incheiere a mesei, nu mai mananca nimeni nimic.










2 comentarii
Sa va fie rusine ca ati facut asemenea afirmatii cu privire la acest locas sfant ! Eu merg de 8 ani acolo,am si duhovnic pe parintele staret.Ceea ce ati afirmat dvs iar eu am citit intamplator,este de-a dreptul jignitor si smintitor in acelasi timp !!! De curiozitate,sa mai veniti prin aceste locuri si sa va convingeti singur de bunastarea cu care i-a inzestrat bunul Dumnezeu datorita nevointelor zilnice pe care le fac.Nu cred ca aveti nici dvs in caminul dvs ceea ce veti vedea la M-rea Pangarati.
Îmi pare rău că te-am jignit, dar aşa m-am simţit eu atunci.